21 May 2007
Oda soarelui
Rasare si apune regulat, nu intarzie niciodata si este cel de care depindem, dar nu ii dam foarte mare importanta. Ne-am obisnuit sa ne mangaie cu caldura lui si sa ne lumineze viata. Pentru el timpul se masoara altfel, sau este infinit raportat la noi. Ne poate distruge cu o singura sageata de foc, dar nu o face ci ne lasa sa ne bucuram de spectacolul luminii la fiecare rasarit si apus; si niciunul nu este la fel pentru ca el este infinit.
Publicat de
Andrei
Etichete:
Oda soarelui
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
imi place f. mult a treia!
ReplyDeleteTyche
ReplyDeleteM-am îmbrăcat în Verde,
Mi-am pus pe umeri
Haine de Cer
Şi am început să alerg
După Răsărit...